Se spune că cele mai frumoase povești încep pe neașteptate, atunci când sufletul nici nu visează la trăiri noi, la experiențe inocente și pure, la vibrația nouă și puternică a unei noi iubiri. Și spunem că iubim și spunem că suntem iubire și credem cu tărie că ceva frumos e pus mereu deoparte pentru noi, dar gândurile astea oare fac altceva decât să ne agațe cu o speranță la un viitor pe care nu îl trăim momentan? Căutăm iubirea mereu în exteriorul nostru, în natură, în jocul fără de prihană al animalelor, în suflul cald al vântului, în cerul plin de stele, în cei care ne încrucișează drumul și în care vedem oportunități și posibile conexiuni frumoase... Dar, cu un suflet redus la tăcere, cu un interior care a adormit și care nu mai emană nimic decât goliciune, putem noi oare să descoperim toată această iubire la care aspirăm? Cele mai frumoase emoții și cele mai curate sentimente de iubire sunt deja în interiorul nostru, de acolo răsare sămânța pură a dragostei eterne. Și o spun pentru că am trăit-o atât prin experiențe personale cât și simțind-o în cei din jur. Amintiți-vă pentru o clipă un moment al vieții în care ați fost trântiți la pământ, un moment în care nu puteați să vedeți nimic altceva decât întuneric și durere și dezamăgire... toate gândurile voastre băteau înspre negativism. În acele momente tot ce ați întâlnit din exterior, tot ce ați văzut a fost durere și în ceilalți, dezamăgiri și în viețile altora și un cer plin de nori. Pentru că vibrația noastră este atât de puternică, fie ea pozitivă sau negativă, încât va atrage mereu trăiri și experiențe asemănătoare cu cele din adâncul ființei noastre. Dar dacă pentru o singură clipă, pentru un scurt timp ne alocăm un moment de detașare, vom realiza că tot ce este rău și negativ vine, de fapt, din minte, din partea rațională, din acel ego alintat care crede că nu are niciodată suficient. Pentru că noi suntem cu adevărat iubire, și starea noastră naturală este pacea și liniștea, în spatele acelor ziduri de protecție, în spatele acelui castel interior creat atât de minuțios pentru a ne proteja, se află, de fapt, bogățiile și minunea și secretul unei vieți cu adevărat împlinite. Și doar atunci când, usor și pe rând dărâmăm orice zid de protecție, orice barieră ce ne-am creat și orice impediment adus de către ego, realizăm că frica nici măcar nu există, că suntem atât de liberi și de minunați, că nimic din exterior nu ne este absolut necesar pentru a putea simți mireasma înviorătoare a vieții. Și abia atunci îndrăznim să ne aruncăm cu încredere în mâinile destinului și să primim cu bucurie orice vine și în orice mod vine, pentru că un suflet fără teamă va fi mereu un suflet fericit.
Vă provoc acum să vă gândți la un alt moment din viețile voastre când ați simțit această stare de libertate totală, de fericire și armonie, de iubire interioară și a tot ce vă învăluie. Cu siguranță în acele momente ați întâlnit fericirea în tot ce vă înconjura și, cu siguranță, în acele momente v-ați întâlnit suflete gemene sau chiar suflete pereche. Pentru că vibrația interioară a fost atât de pozitivă și frumoasă încat s-a împrăștiat rapid în jurul vostru atrăgând aceleași energii și aceeași iubire și putere interioară.
Dar, uneori, trăind atât de bucuroși în această stare de armonie, nici nu realizăm de fapt impactul propriu în mediul extern, și uneori lucruri minunate se întâmplă pe neașteptate. Și punem totul în seama destinului sau a norocului dar oricum ar fi, sentimental de recunoștiință este atât de imens încât vrem eternitatea acelei stări afective, vrem cufundare totală în prezentul iubirii.
Atunci nimic nu mai are rost, niciun mic gând sau zgomot al minții nu mai au putere sau efect în fața luminii. Un mare adevăr absolut este acela că întunericul nu va putea acapara niciodată lumina, că lucrurile se întâmplă de fapt în sens opus, lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o poate cuprinde. La fel este și cu iubirea, o inimă care iubește va sta mereu în fața sentimentelor de dezamăgire și dispreț. Și cu sufletul plin de iubire și cu mintea zgomotoasă redusă la tăcere, prindem aripi. Și totul se aliniază atât de frumos și de perfect, încât tot ce ne răsare în viață sunt doar simțiri pure, reușim astfel să vedem frumosul în orice și în oricine, devenim capabili să primim iubire, devenim capabili să devenim iubire.
Și ce este mai frumos pe lumea aceasta decât să fi conștient că ești și emani iubire și să fi capabil să primești iubire cu aceeași intensitate? Atunci devi una cu totul, perfect treaz și perfect în imperfecțiuni.
Commenti